RSS

Arhive pe autori: Sunshine

1 Decembrie

Ma intreb -ca tot e iz de patriotism extremist la teveu- cati dintre noi chiar simt ceva special in aceasta zi.

Azi e ziua tuturor romanilor si toti ar trebui, prin teorie, sa ne bucuram ca suntem romani, sa ne iubim tara si istoria. Dar cati dintre noi au fluturi in stomac si lacrimi in ochi astazi? Cati dintre noi s-au uitat la parada si au zambit admirativ pentru militarii care au facut eforturi sa defileze cu atata rigurozitate? Cati au asteptat cu nerabdare sa vada „dotarile” tarii si cati s-au simtit in siguranta cand le-au vazut? Cati dintre noi se simt legati de aceasta tara pentru valoarea ei si nu pentru uscaciunile din ea? Cati n-ar pleca din tara nu pentru ca le-ar fi greu printre straini, ci pentru ca le-ar lipsi peisajul romanesc si caldura taranului roman? Cati au o tresarire cand vad drapelul sau aud imnul?

Voiam sa ajung la urmatoarea idee: Am primit azi un sms cu „La multi ani”, singurul de altfel, care mi-a rasturnat ziua. Mi-am dat seama ca mai exista romani care simt ca azi e ziua lor si pentru care probabil, ce am scris eu mai sus sunt lucruri firesti sau macar sunt mandri ca sunt romani.

Nu va mai pup si nici nu va mai urez de bine, ca nu-mi mai sunteti dragi.

P.S.: Ma uitam pe un oarecare canal tv si ascultam parerile oamenilor despre Romania…Ca e urata, ca e frumoasa, ca le-ar fi placut sa se nasca in SUA sau in Anglia sau mai stiu eu in ce alta tara, unde umbla cainii cu covrigi in coada. Acum, eu sincer, inteleg nevoia omului de a avea confort, dar nu inteleg ideea de a nu misca un deget pentru confortul ala 😐 Sa nu intram totusi in amanunte, ca ma’niervez rau de tot si mi-e ca o sa-mi zboare tastele.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 01/12/2012 în Sarbatori, Uncategorized

 

Etichete: , , , , , , ,

Ti-e frig

Ti-e suflul greu, ti-e suflul trist si se transforma-n abur. Te intorci din cand in cand sa iti vezi urmele din zapada, sperand de fapt, ca nu esti singurul calator care rataceste la ora asta tarzie prin oras. Dar nimic insufletit nu se intrezareste si nimic in afara de pasii tai calcand zapada proaspata nu se aude. Asta e intocmai ce iubesti la acest anotimp atat de sec: zgomotul scos de zapada presata. Nu e nimic melodios, nimic interesant pentru altii, dar e simbolul iernii pentru tine. Nici macar glasurile zvelte ale copiilor exaltati de prima zapada nu te incanta. Totul e mort si ingropat de zapada. Si tu la fel- esti mort, dar te zbati cu nebunie sa nu fii inghitit de maldarele albe.

Ti-e frig. Ai nasul rosu si buzele albastre- singurele culori ce tipa in albul din jurul tau. Probabil daca te-ai putea vedea, ai fi amuzat. Ai zambi rusinat de roseata extremitatii tale si ti-ai musca buzele vinete. Dar asa, iti continui mersul apasat si te pierzi in ganduri. Iti amintesti de primele ierni ale tale. Cat le iubeai! Cat de mult iti doreai sa vina anotimpul geros! Ai fi stat tot timpul in zapada. Adorai sa strici perfectiunea zapezii, adorai… Acum te simti sleit de iarna. Fiecare adiere rece iti zguduie articulatiile si genele batrane. Te ustura obrajii si fruntea prea crestata. Ti-e frig.

Ti-au inghetat picioarele si te asezi pe-o banca intepenita in nameti. Esti obosit. Iti zici in gand ca stai doar o secunda. Nu stii, dar ai sa aflii ca e doar o secunda… pana la eternitate.

Va pup si va urez de bine! Sunshine

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25/11/2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , ,

O secunda pana la eternitate

Te-ai intors pentru o secunda, cat sa privesti norii alburii de pe cer si timpul ti-a luat-o inainte. Atat de inainte, incat l-ai scapat din ochi si te-ai trezit batran. Esti furios si te simti inselat de timp. „Netrebnicul!” – e tot ce ti se prelinge pe buze. Ai fost pacalit in singurul „joc de noroc” la care ai fost lasat sa joci. Te-a pacalit timpul…

Te simti invins si neputincios. Macar de ai putea sa-l dai in judecata pentru firele albe pe care ti le-a scos si pentru ridurile de pe frunte! Macar de ai putea sa-l legi si sa-l arunci intr-o temnita unde sa zaca pana la sfaristul timpului lui. Dar… la ce bun? La ce bun, cand sclipirea din ochi ti-a pierit in incercarile de a-ti vizualiza amintirile. Sunt atat de incetosate.. Atat de… Timpul a asezat un val negricios de colb pe ele in goana lui nebuna. Nu mai ai nimic. Ti-e somn si mergi sa te culci. Urmeaza un somn lung, dar esti fericit. Ai invins timpul.

 

Pana la urmatorul post, va pup si va urez … ce vreti voi 🙂 Sunshine

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 01/10/2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , ,

Am ucis toti teii…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28/06/2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , ,

Barbatul din coltul strazii Mihai Eminescu

Nu isi mai auzea gandurile de amalgamul de claxoane. Asa e la intersectia cea mai aglomerata din Bucuresti, iar el.. el era obisnuit cu asta. El era barbatul din coltul strazii Mihai Eminescu. Toti il stiau sub pseudonimul acesta si el se stia sub acelasi nume din cand in cand, cand mai auzea soaptele oamenilor care treceau pe langa el „e barbatul din coltul strazii Mihai Eminescu”. In rest, nu-si mai amintea nimic din ce a fost, din ce a facut. Se mai uita adesea la mainile lui si se cutremura, gandindu-se ca e deja batran si parca mai ieri se simtea atat de tanar.

„Mana intinsa care nu spune o poveste,  nu primeste nimic” – ce gluma buna. Ce poveste sa spuna el, bolnav de Alzheimer?! Pierdut in lumea lui, atat de departe de secolul luminii, unde totu-i ostil, zace nestiutor in colt de strada, si-i mangaiat rar de priviri miloase. Cine stie ce om a fi fost in viata-i austera…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 28/06/2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , ,

Ocupata sa ucid tei

Azi am ucis cinci tei. Dupa ce le-am inhalat toata mireasma, le-am supt insetata seva parfumata. Au murit repede si fara dureri si mi-au multumit pentru asta, dandu-mi toate frunzele lor. Din ele mi-am facut o casa.

Acum stau in casa din frunze de tei pana maine, cand o sa mai ucid 5 tei. Si tot asa pana cand n-o sa mai gasesc niciun specimen de-al lor in floare. Atunci o sa mor si o sa ma trezesc anul viitor, din cenusa de tei.

Sunt si eu o pasare Phoenix, dar una mai speciala. In vene imi curge seva de tei. Insufletesc de la parfumul de tei si ma sting cand le fur la toti aroma. Si asa se intampla in fiecare an.

Ma grabesc acum, va las, ma duc sa mai ucid un tei…

Pana la urmatoarea postare, va pup si va urez de bine. Sunshine 🙂

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 16/06/2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , , , , ,

Dar sunt un leu!

Astazi sunt un leu. Imi tremura coama vantul aspru si imi arunca gunoaie in ochi. Ma ustura si imi lacrimeaza, dar ii tin deschisi, incapatanat, sa ii fac in ciuda vantului.”Vant netrebnic, crezi ca ma dobori cu 3 fire de nisip ce mi le azvarlii-n ochi? „.

Mi-e dor de vara si de soarele care ma mangaia mai  priceput decat iarba asta ce ma gadila pe sub mustati in adieri.

Mi-e dor de ea, leoaica mea batrana, ucisa de o antilopa prea flamanda.

Si mi-e foame, dar n-o sa mai vanez. De astazi ma fac vegetarian, iar buruienile o sa ma implore sa nu le mananc. De maine o sa curga sange verde-n mine, incarcat de clorofila, iar eu, iubitii mei, o sa fiu primul leu care a renuntat singur la tron. Nu ma urati si voi, o sa las antilopa sa va fie regina!

Astazi nu va pup, dar va urez totusi de bine! Sunshine

 
2 comentarii

Scris de pe 25/02/2012 în Uncategorized