RSS

Stins

07 Feb

             Tacuti si morti pe banca grea,

             Privind pierduti spre palida lumina,

             Se sting instrainati in catifea ,

             Iar felinarul li se-nclina.

Ea se urneste tulburata,

Muscandu-si buza rece,

Il contempleaza cu privirea

Si felinarul tace.

                 El rupe din palton o scama

                 Cu ochii mici si grei,

                 Ratiunea ii e murmur,

                 Iar felinarul musca din scantei.

Lumina ii atrage iar

Si ochii li se plimba ,

Li se-ntalnesc si se resping,

Iar felinarul casca obosit.

                Ea se ridica subjugata,

                El ii e copie seaca,

               Vrajiti se-ntorc si pleaca,

               Lumina sta sa treaca.

Daca vreti subtitrare, nu v-o dau, mai ganditi si singuri. Daca nu iese, asta e, stiu ca-s greu de inteles. E 00:55, iar eu scriu poezii. O lume nebuna. Va pup si va urez de bine, Sunshine.

Anunțuri
 
10 comentarii

Scris de pe 07/02/2011 în Uncategorized

 

10 răspunsuri la „Stins

  1. joannapingky

    07/02/2011 at 02:02

    Hi sunshine, your stins schaduw sunshine post is really one particular of the most beneficial substance that :-bd.
    Dont forget to visit back my blog (*Okeeey… some spam*), glad to meet you… Thanks…,Best!!! 🙂

     
  2. CoSsY

    07/02/2011 at 02:06

    Hai cu …comm…hai ce e mijto pe cuv..v-o recomand..:P…si nu e chiar asa grea..pe cat mentioneaza..andra…cu toate ca la prima vedere…pt mine…a fost cu totul neinteleasa;))dar…am avut norok cu traducatorul…Frm:)

     
  3. Sunshine

    07/02/2011 at 02:08

    :)) Ce magulita ma simt. Daca zici tu ca e mijto, atunci e mijto :D… Multumesc!

     
  4. Bio

    07/02/2011 at 11:36

    Cum a zis si cossy poezia e frumoasa:)..un singur vers nu mi-a placut din ea si care m-a facut sa rad:)) „Si felinarul tace.” in rest e misto:)

     
  5. Sunshine

    07/02/2011 at 11:46

    Bio, ma bucur ca te-am facut sa razi…. :))

     
  6. Julian

    07/02/2011 at 12:32

    Asta îmi aminteşte de Dagga – Povestea unui felinar. E obiectul comun relaţiei lor. La început zici că sunt „morţi”, deci stau nemişcaţi probabil, privind lumina „palidă” – gândesc adânc – „iar felinarul li se-nclină” – durere, regret, compasiune poate. Îmi place că felinarul reacţionează la fiecare acţiune a lor. „Ea se urneşte tulburată” – abia s-a dezmeticit ? Atunci înseamnă că sunt certaţi, fază la care felinarul „tace”. De multe ori, felinarul tinde să fie chiar autorul, iar personajele să fie invers celor adevărate – în cazul ăsta tu ai fi tipul, iar un băiat ar fi tipa. Deşi felinarul „cască obosit” câteva versuri mai încolo, privirile ajung totuşi să se întâlnească, chit că se resping. Îmi place cum dinamismul lor e în antiteză cu cel al felinarului, dar asta face din tema relatată să fie oarecum antipatică ţie. „Vrăjiţi se-ntorc şi pleacă” – asta-mi place mult, pentru că, deşi nu trebuie să se întoarcă, şi pot găsi soluţia în a se ierta, o putere divină (raţiunea) le spune că e mult mai bine să plece unul de lângă altul, şi nu oricum, ci spate în spate, ca în duelurile de pe vremuri. Frumos scrisă, nicio lipsă de măsură, rimele se încheagă bine, mai puţin în strofa a patra, însă, misterul poveştii te lasă să omiţi acest mic detaliu. Mi-a plăcut foarte mult cum „felinarul muşcă din scântei”! Tema nu e una nouă, însă felul de a o impune este unic! Me likey!

     
  7. Sunshine

    07/02/2011 at 12:42

    Stii ca esti cel mai bun critic al meu >:D< Multumesc ca ai incercat ca de fiecare data sa intelegi ce vreau sa zic acolo'sa si ai analizat fiecare cuvintel. Ca de obicei, foarte aproape de rationamentul meu si asta ma bucura nespus. Da, ce am incercat, a fost o paralela intre iubire si foc, comparand dragostea ce apune cu un foc ce arde mocnit, dupa care piere. Felinarul e martorul tacut al unei iubiri ce moare, pe o banca dintr-un parc. De la inceput, le simte durerea, reactionand la fiecare gest al celor doi fosti iubiti. Mai intai tace, pierdut si el, apoi cand "musca din scantei", simte ca flacara nu mai rezista, urmand ca mai apoi flacara sa se domoleasca, cand "casca obosit", iar in final sa moara, precum iubirea care tocmai a disparut "lumina sta sa treaca"… Ms inca o data pentru interesul aratat si pentru critica :*

     
  8. Julian

    07/02/2011 at 12:44

    Always 😀

     
  9. Bianca

    11/02/2011 at 19:34

    desi nu sunt adepta poeziilor, asta este fantastica 🙂 imi place foarte, foarte mult :*

     
  10. Sunshine

    12/02/2011 at 00:24

    Multumesc! :*

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: