RSS

I. Noapte Alba

17 Ian

Verde-albastrui intineaza in ochiu-I ager. Albul ochiului se confunda in paloarea fetei atat de curata. Rosul buzelor mici si groase, atrage privirea asupra-I. Un complex de trasaturi mici, drept paravan in fata unei varste prea mari. O frumusete murdara de sangele multor victime inocente sau nu; sange care probabil s-a contopit in rosul buzelor ei sau a alunecat, pierzandu-se in paru-I mai intunecat ca intunericul.
Lumina lunii ii descoperea frumusetea rapitoare si corpul de gazela. Pandea. Trotoarele orasului erau pustii… cate un aurolac beat mergea impiedicandu-se in propriile-si picoare si rostind incantatii neinteligibile. Dar sangele lor nu era destul de pur pentru ea. Numai mirosul de sange infestat de alcool ii facea pielea de gaina. Era de mult trecut de miezul noptii si ea nu-si potolise setea de sange. Nu are alternativa ; trebuie sa isi joace iar rolul. Iese dintre cele 2 blocuri, unduindu-si formele in mersu-I lin pe tocuri de 10. Se lasa atinsa de lumina slaba a unui stalp. Imbracamintea neagra si sumara nu-I dejuca planurile. Nici parfumul, care-I de o mireasma intepatoare si rece. Ajunge in drum si isi ia pozitia de manechin inexpresiv. I se mai intamplase sa nu treaca nicio masina pe o perioada indelungata de timp, dar nu disperase ,caci stia ca atunci cand o sa apara, o sa opreasca. Dupa nici trei minute, doua luminite se vad lucind in departare. Isi aranjaza tacticos parul pentru ultima oara si-si inmoaie buzele. Acum lumina farurilor o batea drept in fata. Masina neagra, de ultimul racnet incetineste si in dreptul fiarei se opreste brusc. Pe fata ei se cuibareste un zambet viclean, hranit de ideea victoriei. Mirosul viitoarei victime ii incanta simturile; inima batrana pulsa sange tanar si plin de dorinta; ochii capatasera o stralucire nebuna, iar curenti de gheata ii strabateau constant si energic corpul. Cand geamul masinii cobori actionat electric, chipul unui tanar aparu. Pieptul fiarei tresarea de dorinta, astfel ca de-abia ii putea analiza fata.
-Ce-I cu tine pe strada, la ora asta? Se auzi din masina.
-Mmm…Tu ce crezi? M-am ratacit…Zise ea pe un ton sarcastic.
Victima zambi, intelegandu-I ironia.
-Si vrei sa te ajut eu sa gasti drumul?
-Da. Raspunse fiara imediat si scurt, fiind sigura ca-l dusese unde voia ea.
-Urca!
Raspunsul ii fu deajuns si ocolind masina prin fata, intra. Mirosea a caldura amestecata cu sange sarat, odorizant de masina si colonie de barbati. Era o ambianta statica, animata de muzica ce rasuna din casetofon. Cand isi intoarse privirea, ii descoperi pielea fina si ochii negrii concentrati pe ea. Nu avea mai mult de doua zeci si cinci de ani. Era “proaspat”, judecand dupa categoria facuta de ea, in functie de varsta. Avea buzele palide, dar bine reliefate si niste trasaturi masculine, frumos definite.
Acum, privirea lui cauta ceva mai mult in frumusetea rapitoare a bestiei deghizate in spatele unui suras inocent . Isi dreasa vocea si sparse tacerea:
-Siii… cat iei?
-Cat am nevoie.
-Adica?
-Daca imi e foarte foame iau mai mult…daca nu, iti mai las si tie.
-Esti glumeata, imi place….Siii…acum ai nevoie de bani sau imi mai lasi si mie?
-Pai… ma mai gandesc.
Prelungi ultima silaba si se avanta spre el, dar mana lui puterica o tinu pe scaunul din dreapta.
-De ce te grabesti asa? Nu-ti place sa te joci?
-Ouuu… ba daa…nici nu stii.
Si degetele ei lungi sarira pe bratul lui, infigandu-si unghiile intr-un mers lent.
-Te doare? Sopti ea cu ochii mijiti.
-Niiici vorba!
Cand mana ei ajunse in dreptul umarului, si-o retrase brusc, revenind la pozitia normala, pe scaunul ei.
-Ce faci?! Rabufni el.
-Ma joc ( zambind).
-Eh, gata… nu te mai juca!
-Tu ai vrut-o.
Si se repezi la gatul lui. Isi infipse adanc coltii si-I prinse mainile. Victima se zbatea dandu-si ochii peste cap si incercand sa scape din carcera mainilor ei supraomenesc de puternice. Tipatul lui doritor de viata acoperea sunetul music playerului. Dar monstrul supsese deja ideea de viata din el si acum isi facea siesta. Gandul lui la viata ardea acum ca o hartie in flacarile disperarii si venele incepeau sa isi piarda ritmul. Nu mai avea forta sa strige si nici sa se zbata. Acum zacea ca o carpa folosita, cu ochii inchisi si in asteptarea mortii. Bestia isi scoase coltii din grumazul muribundului si isi stearsa satula buzele improscate de sange.
“Life is a waterfall, we drink from the….” Se auzea acum din music player.

Mai urmeaza cateva parti… V-am pupat, molustele melee! Numa’ bine! Sunshine:)

P.S: Daca nu sunteti in stare sa cititi, nu mai comentati aiurea:) Multumesc!

Anunțuri
 
25 comentarii

Scris de pe 17/01/2011 în povesti, Uncategorized

 

25 de răspunsuri la „I. Noapte Alba

  1. Bio

    17/01/2011 at 23:49

    Dak bag un bla bla asa cum a bagat marius in postu tau „celebru” o sa zici ca nu l.am citit deci…Bla bla:P.. oricum e misto povestea, astept si urmatoarele parti:P

     
  2. Sunshine

    17/01/2011 at 23:53

    Ms! Vad ca nu prea se cauta povestile… ce atata plictiseala..;))

     
  3. Marius

    18/01/2011 at 01:03

    Dak ai scrie rezumatul…as citi:))..

     
  4. Sunshine

    18/01/2011 at 01:04

    Trebuia sa rad…? Mda.. 🙂

     
  5. Marius

    18/01/2011 at 01:05

    Ma iei la mijto…:-?

     
  6. Sunshine

    18/01/2011 at 01:06

    Nici vorba:)

     
  7. Marius

    18/01/2011 at 01:06

    E frumoasa povestea…u ai scris-o?

     
  8. Sunshine

    18/01/2011 at 01:07

    😐 …Ia ghici..? Normal. 🙂

     
  9. Marius

    18/01/2011 at 01:08

    TE faci poeta nebuno:>:))

     
  10. Sunshine

    18/01/2011 at 01:10

    O da… poieta Romaniei ajung:>…:))

     
  11. Marius

    18/01/2011 at 01:14

    Dc o iei ma in ras..:))..pe cuv..chiar sti…si…nush de unde nb…scoti atatea:))…:-bd

     
  12. Sunshine

    18/01/2011 at 01:21

    Stiu, dar sa nu vorbim de scriitori… 🙂
    Si le scot din palaariee:D:))

     
  13. Julian

    18/01/2011 at 01:45

    It’s cute. But I’m not really into vamp stories. 🙂

     
  14. Sunshine

    18/01/2011 at 01:48

    Macar nu te plangi ca e prea mare:P
    Ms! 😀

     
  15. Julian

    18/01/2011 at 11:42

    Eu susţin scrierile 😀

     
  16. Tudor

    18/01/2011 at 22:41

    bestial:)))

     
  17. Sunshine

    18/01/2011 at 22:43

    mmm… Multumesc… cred:)) 😀

     
  18. Schaduw

    22/01/2011 at 01:14

    Da, cu adevarat o poveste buna, dar exact cum ti-am spus, mi se pare ca nu bate limita cliseului, nu sparge monotonia, nu e ceva pe care sa vrei sa-l povestesti altcuiva…

     
  19. Sunshine

    22/01/2011 at 01:15

    Pai nici eu nu sunt o scriitoare celebra. Lasa-ma si pe mine sa ma joc in nisip :))

     
  20. Schaduw

    22/01/2011 at 01:31

    Nu esti, dar ai putea fi…
    Te las… nu ne grabim nicaieri…

     
  21. Sunshine

    22/01/2011 at 01:38

    Sa lasam visele in tara lor. Stai, nici nu visez la asta :))

     
  22. Schaduw

    22/01/2011 at 02:05

    Da… cine ar vrea sa moara de foame pentru arta ? Eu nu prea…

     
  23. Sunshine

    22/01/2011 at 02:08

    Well, si arhitectura e o arta, dar nu mori de foame cu ea :))… Ce materialista sunt. I’m ashamed with me.

     
  24. Schaduw

    23/01/2011 at 19:41

    Mai sunt si arhitecti care n-au proiecte… in Ro se poate orice…
    Ma gandeam la arta de a scrie oricum.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: