A inceput si scoala… Vai si amar ) Pana la urmatorul post, va pup si va doresc de bine! Sunshine

Pana la urmatorul post, va pup si va urez de bine! Sunshine

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că mîne iese plugul în ogor.

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
De-amar de vreme tot m-ai amînat…

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că mîne vom ieşi la semănat…

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
N-ţi este teamă, oare, c-oi muri?

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că grîul pînă mîni va răsări…

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
Vezi, inima mea bate tot mai rar…

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că grîul nostru este la morar.

— Mi-e foame, dragă mamă; nu e pîne?
Ah, tare mi-e teamă c-o să mor…

— Mai rabdă, puiul mamii, pînă mîne,
Că mîne scoatem pînea din cuptor…

Dar cînd crescu mirosul pînii copate,
Odorul mamii, galben ca un spic,
Îşi închinase fruntea peste noapte,
Şi de-atunci n-a mai cerut nimic.

M-a impresionat enorm poezia asta. Cititi-o si uitati-va in jur…

La multi ani pe noul an!!! Pana la urmatorul post va pup si va urez de bine! Sunshine

As da orice pentru un cal, regatul meu cu 2 ture… Dar sa fie sincer si credincios; de unul am nevoie sa pot sa trec prin rau linistit. Vad regele cel negru cum ma sfideaza, alaturi de regina lui. Ma tin in sah, de rautate si asteapta ca sa ma predau.

Mi-e dor de ea, regina mea nebuna, avantata in lume pentru apararea mea. Mi-a omorat-o un pion si o vreau inapoi, asa, vesnic turbata cum era.. o vreau inapoi ! Poate o sa o inlocuiesc cu o tura, chiar daca o sa ma tradeze pentru un nebun negru si o sa vreau s-o sacrific.. Mai am una, o tura, care o sa ma insele cu regele cel rau. Si o s-o pierd si pe ea… Si atunci o sa ma loveasca cei de neagra. O sa ma tina in sah, dar n-o sa ma prinda in mat niciodata.

Later Edit:  Uitat-am sa va pup si sa va urez de bine…Rogu-va sa ma iertati :”> So, va pupacesc si va urez de bine! Craciun Fericit, cititorii mei! Sunshine

Nu prea stiam cum sa incep postul. Nu stiu daca voi, cititorasii mei draguti, aveti aceleasi ganduri ca si mine, aceleasi idei… De aceea ma rezum in a scrie aici si in a astepta raspunsuri de la voi.

Va simtiti vreodata atat de goi si singuri, dar simtiti nevoia de si mai multa singuratate? Va simtiti vreodata inapti si inutili? Va simtiti rai? Va simtiti buni? Va simtiti vreodata afectuosi, dar nu vreti sa impartasiti asta cu nimeni? Va simtiti ignoranti si nepasatori?

Eu da… ca o relicva umana ma simt uneori. Neinteleasa. Straina de toti si toate. Suna prea dramatic pana acum, dar asa e .  Ma gandeam, acum ceva timp… o fi mai bine sa fii o stafida de om, nebun, dar mereu fericit, in lumea ta searbada si launtrica sau sa fii un om normal, cu bun simt si destul de copt la minte, astfel incat sa vezi totul clar si sa deosebesti lucrurile ce te inconjoara, realizand ca, practic, nimic nu e doar roz sau negru, iar totu-i efemer.

E mai bine sa straiesti incuiat in irealitate si sa mori prost, dar sa fii fericit toata viata sau sa traiesti in “adevar” (in adevarul tau), in lumea reala si sa mori tot prost, dar sa fii trait o viata ?

Astept pareri si raspunsuri, dragii mei Sunshine, va pupa si va ureaza de bine, ca intotdeauna!

Am nevoie de o persoana sincera, careia daca ii arat de exemplu o rochie, sa-mi zica “da, imi place si cred ca ti-ar sta bine” sau “nu, nu-mi place si nu ti-ar sta nici bine”, nu “da, e draguta”, nu “pai.. nu stiu”, fara motive ascunse sau invidie cretina. Sa ii spun ceva si sa nu ma asculte din curtoazie, sa nu dea din cap aprobatoare, sa participe sau sa-mi spuna ca nu-i place subiectul sau o deranjeaza cum vorbesc.

Am nevoie de ea, si daca n-o am, nu mai am nevoie de nimic. O sa continui sa stau zambitoare si amuzanta in fata ta, ca deobicei. Nu o sa stii ce ma framanta sau la ce ma gandesc de fapt. O sa ma placi asa cum sunt, la suprafata, si eu o sa te plac, dar, doar atat si o sa te consider “prietenul/a” meu/a, fara vreun “adevarat” prin preajma. Inca un prieten strain.

Vreau sa vina vacanta sa lenevesc, de parca nu am facut-o destul. Pana la urmatorul post, va pup si va urez de bine! Sunshine

V-am zis toate astea ca sa pricepeti mecanismul ( nu sunt buna la explicatii, sincer vorbesc – nu ca nu s-ar vedea-  si dau multe detalii probabil inutile, dar cu scopul de a ma face inteleasa ), urmand ca mai apoi sa ajung la ideea principala a acestui articol.

Analizandu-mi vizualizarile observ ca rar exista o zi in care sa nu se fi cautat “radical din 48″  pe Google, iar eu, cum am un post ( Deci radical din 48 = 7) ce contine aceste cuvinte, a fost accesat de destule ori.

Acum, as vrea sa-i scot pe bietii copii din ceata si sa nu-i mai amagesc cu raspunsul acela gresit (intentionat) din titlu. Puiutii mei dragi, tocatori de coate pe bancile terifiantelor scoli, radical din 48 este egal cu 4 radical din 3 ( printr-o descompunere in factori primi simpla).

Nu m-am putut abtine sa nu scriu postul asta, cand am vazut ce cautare pe aici, pe blog, iar eu, ca un copil rautacios ce sunt aveam un raspuns gresit si nu-i ajutam cu nimic :”>

Asta-i tot, pentru azi ( si simt ca am facut o fapta buna ) ). Now, let’s go back to bed -God, I hate to be sick! -

Pana la urmatorul post, va pup si va urez de bine! Sunshine

P.S. : Sper ca v-ati lustruit ghetutele, da? ^^

P.P.S : A venit iarna si pe blog! Enjoy! (Iar blogul si-a schimbat hainutele pentru sarbatori )

Later Edit: Bai, astia pe care va ajut, vreau sa aud si eu un multumesc, daa? ) Multumesc anticipat!

Si vantul rece o darama,

Incet cad frunzele spre ea,

Dar ea, razand nebuna, le farama.

Ca tulburi sa le faca,

Arunca bolovani in ape

Si sare incruntata,

Pamantul sa il crape.

Masoara cu privirea dura

Albastrul firmament

S-apoi picteaza mandra,

Nori gri ca de ciment.

Miscarile-i sunt scurte,

Pierdute-n ritm sec, sacadat,

La fel ca ridurile-i de pe frunte,

Pierdute-n paru-ntunecat.

Pe buzele de vant crapate,

II sta un greier plictisit

Dispar incet inaripate,

Ce fug gonite-n zbor de frig.

Gutuile d-abia rodite,

Imbraca gama-i de culori

Si aerul cerne prin site,

Un roi de fluturi incolori.

Pe-o banca stau de cald golita

Si ma incheg de un fior,

Iar ea ma-nfrunta vestejita

Si asteapta ca si eu sa mor.

Inca mai e toamna, desi frigul de afara te pune pe ganduri. Sa aveti un week-end placut! Sunshine

Sunt eu. Cea care vorbeste tare cand se entuziasmeaza si rade inainte sa spuna o gluma, cea care e egoista si rautacioasa cand nu trebuie si atenta si grijulie cand nu e necesar. Sunt fata care te plictiseste cu plictiseala ei si te agita cu energia-i. Sunt cea care iubeste atentia si linistea singuratatii. Cea care nu le zambeste oamenilor cand vorbeste cu ei sau cand privirile li se intersecteaza. Sunt cea care judeca dupa aparente si isi da seama ca greseste fara sa-si ceara scuze dupa. Cea care e ghidata de instincte si de orgoliu. Sunt fata careia ii e greu sa auda ca are un defect, desi stie de existenta lui…

Si lista poate continua, dar prefer s-o las asa, nu-mi place sa ies din sfera mea de cuvinte banale si sa metaforizez mult si fara rost (poate si prost ).

N-am mai scris de mult, dar iaca-ta, m-am intors^^ ( pentru o perioada nedeterminata de timp )

Pana la urmatorul post, va pup si va urez de bine! Tot eu, Sunshine

Cu fiecare corp pe care-l lasa rece, ura ii crestea, transformandu-I orice gand in picaturi de lamaie ce-I usturau ratiunea.
Ajunsa “acasa”, s-a tolanit lenesa in patul vechi si praful s-a imprastiat in aer. A adormit, pe burta, cu jumatate de fata in perna si cu buzele intredeschise. Era liniste. Cate un cipit izbucnea si se stingea in padurea de langa rulota. Si apoi era iarasi liniste. Nu avea ceas, nu o interesa cat e ora. S-a trezit satula de somn la lasarea noptii. Era in jur de 6. Dormise aproape 12 ore. A deschis brusc ochii si nu i-a miscat din pozitia initiala. Dupa cateva secunde, pupila i-a alunecat usor, tintind spre fereastra din fundul rulotei. Prin draperiile ponosite, se zarea gigantul ucigas care curgea spre orizont. Era apusul. Miros de frica si umbre isi faceau aparitia in jur. Fiorii ii trezeau corpul bestiei si ii faceau pielea de gaina. Era insetata si déjà isi facea planuri pentru urmatoarea victima. Cu pieptul ce-i tresalta insetat de viata, s-a ridicat si s-a miscat rapid la sifonier deschizandu-l si trantindu-i obloanele late in parti. A insfacat o fusta scurta, neagra cu reflexii de piele, si o bluza neagra, usor transparenta, dupa care s-a schimbat grabita si si-a luat una din perechile de cizme cu toc foarte inalt si lungi pana peste genunchi. Apoi s-a uitat in oglinda. Arata ieftin, foarte ieftin, dar n-o deranja, oricum nu se simtea valoroasa.
Soarele disparuse, iar racoarea serii se instala treptat. A apucat de clanta, sa iasa din rulota ce-i inspira doar tristete, dar era blocata. A inceput sa traga disperata cu forta-i anormala, insa clanta nu se clintea. Pana cand s-a urnit brusc, si bestia a cazut, dar s-a ridicat agila si usor ametita, privindu-l amenintator in ochi, pe el, cel care statea linistit la usa, incordandu-si palma, dupa forta ce o aplicase clantei pe dinafara.
-« Iubeste-ma si atunci cand nu merit si nu ma pedepsi daca-ti gresesc » . Asa mi-ai spus, cuvant cu cuvant… Iti mai amintesti, Ardona ? Te-am iubit, desi nu meritai nici un pahar de sange rece. La partea a doua nu sunt sigur daca ma mai pot controla atat de tare, incat sa nu-ti platesc tradarea. Eu te-am creat, eu te omor… iubita mea.
Yerdan isi privise atent manechiura mainii drepte atat de precis lucrata in timp ce-i vorbise cald Ardonei.

*

Se intampla acum mai bine de jumatate de mileniu. Ardona fiind doar o frumusete rapitoare din acele timpuri si nu o bestie insetata se sange. Avea douazeci si patru de ani si niciun barbat nu-i cucerise inima. Era considerata fata batrana, care nu mai avea sa se casatoreasca vreodata sau sa iubeasca… Si Yerdan, Yerdan era un vampir tanar, singuratic, transformat din razbunare de un tartor batran, dat fiindca nemuritoarea-i consoarta se indragostise de el. Traia singur, tulburat si blestemat pe veci, cu sufletul innegrit de ura. A intalnit-o pe Ardona intr-o seara calduta de toamna si, fermecat de frumusetea-i a facut-o a lui. Un monstru ca el.
L-a urat inca de la inceput, chiar daca magia lui o calma tot timpul. Pana intr-o zi… Nu-l mai indura. Trecusera in jur de o suta de ani de chin, alaturi de monstru. Fiecare gest pe care-l facea, o dezgusta. L-a parasit cand el plecase la vanatoare, tot intr-o noapte de toamna… Se gandea ca asa o sa-i simta ura infinita, desi il ranise de nenumarate ori.
Si-a inceput o alta viata in « Lumea noua », pe pamant American.

*

-Ce cauti aici ?! Cum m-ai gasit ? Te dispretuiesc cu fiecare cromozom din mine ! A urlat Ardona cat au tinut-o plamanii.
-Credeam ca o sa fi fericita sa ma revezi, draga mea. Nu stiu ce pui atatea intrebari fara sens. Te caut pe tine si cat despre gasit, mi-a luat cam mult timp sa te gasesc, dupa cate vezi… vreo cinci sute de ani. Dar acum, sunt implinit. I-a raspuns Yerdan cu acelasi calm impenetrabil.
-M-ai transformat intr-o bestie ! Sunt o bestie care umbla de mana cu moartea in nemurire ! M-am saturat sa ucid, m-am saturat sa fiu ultima imagine a ochilor inlacrimati ai nevinovatilor, m-am saturat sa iau vise, sperante si sentimente !
Imediat ce a terminat de strigat, s-a napustit nebuna asupra lui Yerdan , insa ascesta si-a infipt mana in gatul ei, strangand cu toata puterea :
-Si eu m-am saturat sa te caut, la inceput lovit de dragoste, iar acum de ura ! Si eu impart timpul singur si doar moartea imi sopteste in ureche cuvinte de dragoste ! Te-am iubit cu toata fiinta asta condamnata la vesnicie, dar anii de disperare mi-au sters orice urma de iubire ce tintea spre tine !
Ardona se zbatea dandu-si ochii peste cap, si-l lovea cu sila cu picioarele lungi si puternice. Incepuse sa ameteasca si nu-l mai vedea bine, dar ii auzea pulsul turbat in venele mainii stangi, ce-i proptea gatul de perete. Se chinuia sa-i raspunda la fel de acid, dar nu facea decat sa scoata niste sunete ragusite si gafaite.
-Considera-te implinita, o sa ajungi unde-ti e locul. Poate o sa-ti intalnesti si victimele jalnice p-acolo. Stiu cat de mult ai urat nemurirea si-am sa ti-o iau ! Si nu fac asta pentru ca inca te iubesc si vreau sa-ti fac un bine ! Intelegi ?!
Mainile si picioarele i-au cazut brusc, pe langa corp, la auzul vorbelor rastite ale lui Yerdan si a simtit cum unghiile frumos finisate de la dreapta lui ii strapungeau usor partea stanga a toracelui. Dupa atata timp se simtea fericita. Era fericita ca nu lasitatea o impinsese la suicid si ca isi primea pedeapsa pentru crimele savarsite. Nu mai simtea nicio durere, iar corpul i se prelingea pe perete, gata sa atinga podeaua. Cu ochii grei il privea acum pe Yerdan cum musca insetat dintr-o bucata de carne puternic vascularizata. Inima ei calda il satisfacea pe monstru care sugea cu ochii inchisi dulcele nectar rosu. Pielea i se usca treptat pe corpu-i zvelt, stricat de o gaura in piept. Aproape scrum, asculta euforica cuvintele mieroase ale lui Yerdan :
-Inca o noapte alba, imi intuneca existenta, draga mea… Esti fericita, nu ? Sfarsitul iti apartine, iar inima ta-mi apartine in sfarsit.

Incepe scoala, fericire Dar pana la urmatorul articol, va pup si sper sa ne citim cu bine! Sunshine