Urăsc 06/11/2009

Urasc sa fac ceva ce nu-mi place.Urasc sa fiu intrebata de ce sunt suparata.Urasc sa vorbesc cu cineva,doar pentru ca nu am cu cine altcineva sa vorbesc.Urasc sa imi fie somn.Urasc sa ma uit la reclame.Urasc sa ma verifice cineva.Urasc sa mi se spuna ce sa fac.Urasc sa ma trezesc devreme.Urasc sa mi se puna prea multe intrebari.Urasc sa n-am intimitate.Urasc sa nu pot spune ce gandesc.Urasc sa nu fiu ascultata cand vorbesc.Urasc sa nu mi se acorde atentie,cand o cersesc.Urasc sa-mi calc pe orgoliu.Urasc sa ma impiedic.Urasc sa uit mereu numele persoanelor noi.Urasc sa vorbesc in fata unui public.Urasc sa n-am dreptate.Urasc sa nu stiu ceva ce ma intereseaza.Urasc sa fiu curioasa.Urasc sa ma repet.Urasc sa dau explicatii.Urasc sa ascult detaliile.Urasc sa fiu nevoita sa explic de doua ori acelasi lucru.Urasc sa vorbesc in franceza.Urasc sa ascult cum se vaieta cineva pentru nimicuri.Urasc sa fiu racita.Urasc sa ma plictisesc.Urasc sa imi fie frica.Urasc sa fiu certata.Urasc sa tip.Urasc sa mint.Urasc sa fiu lingusitoare.Urasc sa nu fiu bagata in seama.Urasc sa n-am chitara acordata.Urasc sa n-am net.Urasc sa ma enervez.Urasc sa fiu sacaita.Urasc sa se holbeze cineva la mine.Urasc sa nu mi se spuna in fata cand gresesc.Urasc sa fiu acuzata pe nedrept.Urasc sa ma oftic.Urasc sa ma prefac ca nu sunt suparata.Urasc sa mi se vorbeasca rastit.Urasc sa fiu pe langa subiect.Urasc pisicile.Urasc minciunile.Urasc rautatea.Urasc prostia.Urasc ipocrizia.Urasc nepasarea.Urasc nedreptatea.Urasc nesimtirea.Urasc manelele.Urasc cocalarii.Urasc pitipoancele.Urasc sclifositele…Uneori ma urasc si pe mine.

Stiu ca par a fi gandurile unui copchil suparat pe viata,dar nu sunt.Cred ca fiecare aveam muuulte lucruri pe care le uram…

Si pana la urmatorul post,v-am pupat pe obrajori si s-auzim de bine!Sunshine:)

Halloween 29/10/2009

La noi a fost deja Halloween-ul…desi adevaratul Halloween e pe 31.Am facut ceva repetitii inainte de reprezentatia finala,da’ pt noi n-a fost de -ajuns.Am avut o sceneta din serialul Familia Addams si un cantec(pt ce-i care nu cunosc).Eu am fost Morticia…(uhuu)Ceilalti nu mai conteaza:))…Asa,dupa cum spuneam,sceneta a iesit destul de bine,ignorand micile scapari din timpul dansului(executat de niste mumii si de Wdnesday-Lavinia).Pana la cantec totu’ bine si frumos…Da’ se putea sa n-o stalcesc,eu?Nu,Ca de-obicei:)).M-am obisnuit,oricum.Macar sunt fericita ca am luat locu’ 3 la masti\:D/…Cam atat am avut de zis(din cauza somnului).

V-am pupat si s-auzim de bine!Sunshine

Impresii – Dupa mai mult de o luna de liceu 25/10/2009

M-am gandit sa separ articolele ca sa nu plictisesc si mai ales sa se vada diferenta cat mai bine. Orarul mi s-a schimbat cam de 7 ori … Doamna Diriginta de vreo 3 ori … Pentru mine nu conteaza… Toti profesorii din liceu mi se par cu adevarat niste oameni extraordinari. Poate si in generala am avut asa profesori… dar, nu ii apreciam atat cat era cu adevarat nevoie. Acum pot spune ca ma simt chiar bine la scoala… nu merg pentru o anumita ora… nu ma chinui sa nu adorm la o anumita ora(Doar atunci cand dorm 3 ore pe noapte si am 2 antrenamente). Consider ca relatia profesor-elev conteaza foarte mult in procesul de invatare… Cel putin, la inceput cand nu cunosteam toti dascalii si ii vedeam ca intra incruntati … Mi se parea o atmosfera incarcata si in care nu ma puteam concentra. S-au schimbat multe… am inceput sa-i cunosc pe fiecare in parte si stiu ca nu sunt oameni rai. Au doua reguli, fara exceptie: Sa-i respecti si sa inveti… Mie unul mi se par reguli de bun-simt. Respectul meu l-au castigat prin felul dumnealor de a fi, prin modul de a ma face sa pricep si sa invat. Indiscutabil l-as fi acordat si fara aceste caracteristici, esentiale pentru mine, pentru ca dumnealor au fost ca mine, elev, au stat multe ore atenti ca sa ne poata invata, dar noi n-am fost profesori. De asemenea un alt argument pentru care merita respect, este varsta si experienta de viata. Consider ca sunt o persoana care si-a creat o reputatie buna fata de domnii profesori pe care doresc sa o mentin pentru ca nu mi se pare greu si consider ca e necesara pentru desfasurarea orelor intr-o buna atmosfera.
Colegii… Daca in precedentul articol v-am spus ca mi-au facut o parere foarte proasta in prima saptamana… Acum totul s-a schimbat radical: i-am cunoscut, m-au cunoscut … fiecare stie la ce sa se astepte de la celalalt si nu sunt baieti rai… chiar deloc. Mi se pare ca incepe sa se sudeze o clasa unita, asta doar daca vor fi de acord cu anumite principii pe care le voi impune, normale, daca nu… “mai vedem”. Niciodata n-am avut colegi asa (in sensul bun), poate doar la Handball. Sper sa mentinem relatiile de prietenie cat mai mult si sa nu avem vreodata probleme. Cam atat ar fi de zis dupa mai mult de o luna de scoala. Nu merg la liceu nici din necesitate, nici din placere si nici din dorinta de a-mi pierde timpul… Merg pentru ca imi doresc sa invat si sa excelez si pe plan scolar. Ar mai fi de spus programul unei zile normale pentru mine. Ar suna cam asa: 6:25 Trezirea; 7:00 Micul Dejun; 07:25 Plecat la antrenament cu mijloace de transport in comun; 8:00 Antrenament sau Teme ori Cumparaturi(Probabil cea mai mare perioada de timp libera, dar care se imparte in 3 categorii ->[Daca ai teme, in mai putin de 2-3 ore nu le rezolvi, deci se face ora 11:00] ->[Daca ai antrenament s-au dus 2 ore si 30 de minute pentru efectuarea lui si pentru ajungerea la sala si de la sala la camin] ->[Daca mergi la cumparaturi, depinde cat de repede termini si cat de aproape e magazinul de la care cumperi(nu sunt ca in Dragasani la 200 de m unul de altul), pierzi tot vreo 2 ore si 30 de minute]
{In general acest timp e ocupat de teme};12:00 sau 13:00 Pranzul; 12:30 sau 13:30 Intrat la ore; 18:30 sau 19:30 Terminarea orelor; 20:00 Antrenament; 22:00 Terminarea antrenamentului; 22:00 – 22:30 – 23:00 Mers cu mijloacele de transport in comun pana la caminul liceului; 23:00 Dus; 23:30 – 00:00 Somn…(Orele sunt estimate cu o marja de eroare destul de mare, pentru ca inca nu s-a stabilizat programul). Si a doua zi o iei de la capat -> La fel <-. Este obositor fireste… pe sfarsit de saptamana, daca n-ai pierdut timpul, esti foarte obosit si in weekend vi acasa ca sa te odihnesti si sa-ti revezi parintii/familia si prietenii…

Impresii – prima saptamana de liceu 25/10/2009

Poate ca s-a lasat mult asteptat acest articol… din vina mea evident… pentru ca mi-a fost pur si simplu lene sa scriu si nici nu am avut timp. Dar daca tot am gasit cateva minute in care nu imi este somn(Urasc somnul, una dintre cele mai mari dorinte ale mele este sa nu am nevoie de somn si sa ma pot “reincarca” fara el sau sa nu obosesc niciodata. Nu se poate, nu am voie sa-mi depasesc conditia de om.) in perioada in care trebuia sa dorm, m-am gandit sa va impartasesc niste experiente din prima saptamana de scoala.
Pentru mine… perioada de liceu a inceput dezastros: in loc sa fiu trecut la profilul pentru ca optasem (Matematica-Informatica Internsiv Informatica) am fost trecut la Stiintele Naturii. S-a creat o confuzie intre numele meu si al colegului meu, Vladi. Pe undeva e de inteles… acelasi nume, aceeasi localitate, primele medii din liceu.(Undeva scuzabila situatia). Deoarece sunt la liceu intr-un alt oras decat cel din care provin, nu era nimeni care sa ma poata ajuta cu aceasta neplacuta situatie… Deci a trebuit sa ma descurc singur… Au urmat vreo 3 ore in care m-am plimbat prin tot liceul invatandu-l pe de rost: de la secretariat la cancelarie si de acolo la etajul trei … apoi iar jos … dupa la sala nr. x. Intr-un final am reusit sa-mi aflu Doamna Diriginta si sa o lamuresc cu privire la cateva aspecte si dumneaei sa-mi spuna orarul si de unde sa-mi iau manualele. Inainte sa o gasesc… rezolvasem confuzia de la secretariatul liceului si eram trecut in clasa care trebuia dupa un numar de telefoane date ca se asigure ca nu e vina mea… (Daca imi apartinea, cred ca erau in stare sa ma puna sa sap un tunel pana in Scotia. Din nefericire n-a fost.) Cam asa a decurs prima mea zi de liceu… Am fost profund dezamagit, dar speram sa nu fie chiar asa rau de aici inainte…
Urmatoarea zi urma sa ma prezint la sala x la ora y sa-mi cunosc colegii si sa aflu alte detalii cu privire la organizarea orelor de curs. Zis si facut… Am primit manualele, orarul si am cam stat degeaba pana la sfarsitul saptamanii pentru ca profesorii erau “putin incurcati”.
Sincer, in prima saptamana, colegii mi s-au parut cel putin “sariti de pe fix”… Nici macar nu stateam in clasa in pauza… eram putin transfigurat cand ii vedeam. Am crezut ca nu va exista recreatie in care sa raman vreo secunda in clasa si ma gandeam ca imi va fi tare greu sa vb cu ei. Mi se pareau ca nu au nici macar un subiect in comun cu mine.
Era totusi un mediu nou, total necunoscut…

24 – “La Multi Ani!” 25/10/2009

16… Interesanta cifra… pentru mine n-are decat semnificatia varstei pe care am implinit-o azi si care ma autentifica oarecum pentru un an… La 10 ani tin minte ca ma intrebam cum e la 13 ani, apoi cum este la 16 sau la 18… Am avut si 13, si 14, si 15 si … acum 16… Ceea ce constat e ca pentru mine nu raman decat simple numere… dupa logica ar fi termeni ideali, dar mie numarul 16 nu-mi inspira nimic mai mult decat o unitate imperfecta. Intotdeauna o sa ma intreb de ce trebuie oamenii “eticheteaza atat”… Da, si varsta e tot o eticheta, la fel ca insusirile pe care ni le atribuim unul altuia, de cele mai multe ori in necunostiinta de cauza. Nu stiu cum sa va spun, dar pentru mine NU conteaza varsta, pentru ca nu ma simt nici tanar si nici batran… ma simt unic, special si consider ca asta este tot ce conteaza.
Ma intristeaza ca de la an la an tot mai multi prieteni vechi uita de tine… si ca exista o zi in care trebuie sa-si aminteasca fie si pentru un minut ca existi, macar atat. Multumesc Mada si Andra, pentru ca v-ati amintit de ziua mea si pentru ca ati si lasat “un semn”. La scurt timp li s-au adaugat si Adina si Iuli. Pentru mine conteaza mai mult … un calduros si sincer “La Multi Ani!” din partea prietenilor(fie ei mai vechi sau mai noi) decat orice fel de cadou. E vorba de ceva mult mai frumos si mai special decat un lucru fizic.
Imi doresc doar sanatate si putere de munca, fizica si mentala … pentru ca daca le am pe acestea stiu ca voi ajunge acolo unde imi doresc. In plan handballistic sper sa fiu ferit de accidentari si sa progresez cat mai mult si mai rapid asa cum imi e caracteristic.
La Multi Ani!

Noutati 10/10/2009

Dupa o perioada de pauza,revin in forta cu un articol nou.Si pentru ca v-am batut atat la cap pe toti cu liceul…o sa continui[:))].Urmatoarele 3 saptamani de liceu(dupa cea pe care am descris-o in postul anterior) au trecut destul de repede.Tin sa precizez ca parerea mi-a ramas neschimbata in ceea ce priveste unii profesori si elevi ai scolii.Mai precis,doamna de chimie continua sa ne persecute cu discutiile ei filosofice si cu dezbaterile si framantarile ei privind foametea si rata mortalitatii pe plan global.Saaau in traducere : cate cani de ceai a baut aseara,tabieturile ei de dimineata(canutza de cafelutza),ce carte a citit acum 3 saptamani,cum ii place ei sa citeasca,cat de mult dauneaza vietii vorbitul(ne-a zis ca a citit ca oamenii care vorbesc putin au o viata lunga…ma intreb cum a scapat pana acum) ,etc.Acum lasand-o pe profesoara de chimie la o parte,trecem la don’soara de istorie care m-a trecut la tabla sa scriu “secolul x i. de Hr.” pt ca a vazut ea la mine in caiet ca n-am scris “i. de Hr.” prescurtat …In fine.Au fost si parti bune,care le-au eclipsat pe cele rele si m-au facut sa-mi schimb la 90 de grade impresia.Cei mai “draguti” profesori mi se par domnisoana Nadia,domnul Nonei,D-na de franceza(mereu ii uit numele),Dom’ diriginte si domnu’ Diaconu(e timp sa-mi schimb parerea:-”).Apropo de profesori…daca cineva care citeste postu’ face matematica cu d-na Preda,mi-ar prinde bine niste ponturi(9B,lasati mainile jos!).Si …ca tot veni vorba de 9B…incep sa ma obisnuiesc cu noii colegi cu ideea ca n-o sa mai fiu niciodata la 8C si ca n-o sa mai am aceiasi colegi.Le multumesc din nou acelora care imi fac fiecare zi mai buna(conopida,ana,strumfu’,mazare,mitza,bianca,adina,andreea,hellu’,varza,adri,mada,lala, eeetc..Da ma,va multumesc:X.M-am obisnuit si cu peisaju’ si cu persoanele care-l alcatuiesc si cu coboratu’ la baie si cu soneria care nu se aude.

Sfarsitul primei parti.

Aaaazi:X.Deci a fost geeeniabil.Da,imi dau seama ca vreti sa stiti ce a fost asa de genial.Pai,am iesit cu dom’ diriginte pe deal(am fost cam juma’ de clasa).Am descoperit ca in spatele omului acela serios si impunator mental se afla un copil zambaret si plin de energie.De data asta nu m-a mai scos la tabla sa fac o problema(pe care nu am stiut s-o rezolv),ci a cantat cu mine si cu ceilalti,a topait in sac,a alergat,a mancat cot la cot cu noi si a ras cu noi.Incredibil.Adica eu eram stafida congelata pe langa dansu’.Nici n-avea rost sa mai alerg ca ma prindea imediat:|.La intrecerile cu sacii,se invartea in timp ce dadea ocolul unui coleg(in sac,da),la jocul “zombie-zombie” tipa mai tare decat tipau ceilalti la un loc si la jocul “tomatele” a ramas in ultimii 5(din 16-17).Pacat insa ca nu am stat foarte mult timp,da’ ne-a asigurat ca mai iesim.

Sfarsitul articolului:)

V-am pupat si s-auzim numa’ de ghini!Sunshine

Impresii 19/09/2009

Prima saptamana de liceu.Aere.Ignoranta.Prostie.Cocalari.Pitipoance.Manele.Aroganta.Ironie.Sarcasm.Uimire.Speranta.Vise.Esec.Pulbere-Asta am trait eu intr-o saptamana(in ordinea in care sunt scrise).Clasa a 9-a B-scrie acum cu litere,proaspat gravate in mintea mea.Si parca asta vad oriunde m-as uita.Ma urmareste un sentiment de frica de o saptamana…sau nu de frica,de emotie amestecata cu o oarecare teama.Am vazut in 5 zile peste 400 de chipuri noi(daca nu mai multe) si fel de fel de baieti si fete.Mai nimic original in schimb.Parca toti si toate sunt facuti dupa acelasi tipar.Majoritatea fetelor au par lung,indreptat parca fiecare firicel cu placa,blugi skinny(gri),tricouri mulate destul de colorate(predominant rozul) si sa nu uitam basketii negrii sau gri cu roz,la asorteu.Cat despre baieti…Branduiti din cap pana in picioare(mai ales in picioaare).Cu tricouri rosii,roz,verzi,mov,galbene,albastre inscriptionate mare si tare cu nume de firme celebre sau mai nou cu “+f50″(sau ceva de ganu’),cu blugi albastrii ca cerul/pantaloni de trening si cu pantofi sport de aceiasi firma cu tricoul sau pantalonii sau cu tricoul si pantalonii. Cam atat despre ce se poarta pe la noi,p-aici.Colegii de clasa:Lavi,Iuli,,Ana,Bobi,Mitza,va iubesc!Atat.Si noii nostri profesori,noii nostri mentori in viata si fondatori de viitori savanti si mutanti ai societatii…va multumesc ca existati si ca ne faceti ficare minut din cele 50 ale orei de curs un calvar rupt fragmentel cu fragmentel din “viata reala”.Si da,acum vedem cum e sa cunosti oameni noi,oameni care nu o sa te ierte ca n-ai invatat pentru azi,pentru ca ti-a murit pisica si care nu o sa te scuteasca de jigniri subtile,prin gesturile lor de inteligenta severa.Spun asta pentru ca in cele 24 de ore de curs pe care le-am avut (luni nu s-a pus),in afara de D-soara Nadia,de Dom’ diriginte si de domnu’ Nonei,toti profesorii mi-au lasat un gust amar,gust pe care il am si acum,cand scriu.Prin dorinta lor de a incerca sa se aproprie de noi sau sa ne tina la distanta,dupa un gard de respect nu isi dadeau seama de anumite lucruri mai mult sau mai putin penibile pe care le faceau sau ziceau.Nu cred ca vreunul din noi era interesat de cate borcane de muraturi a facut in week-end d-na de chimie sau de cati 2 o sa primim daca cascam la ora sau alte aberatii.Stiu ca par rautacioasa,dar asta e.Poate si pentru ca stau in prima banca,pe randul de la mijloc,fata-n fata cu profesorul(numai eu am norocul asta)ma face sa fiu atenta la tot si toate.Asta nu-i tot.In fiecare pauza la catedra se face skandenberg si vine toata scoala la spectacol ca e moca.Inca un lucru aiurea e ca avem 2 bai in tot liceul-una la parter si una la etajul 1;la 2 nu puteau sa puna,asa ca trebuie sa cobor mereu:))(nu ca ar fi o mare problema,da’ totusi la balcescu aveam baie si pe etaju’ nostru si uite ca iar ma gandesc la fosta scoala,profesori…).Cam asta e impresia mea de boboaca, dupa 5 zile liceu.

Pana la urmatorul post,v-am pupat si sa auzim de bine!Sunshine

Mi-e dor… 17/09/2009

Tocmai s-a dus si vacanta asta…Si cand ma gandesc ca acum 3 luni,cand a inceput ,vroiam sa ajung mai repede la liceu:|…Acum as vrea ma intorc la mine-n clasa,sa vad aceiasi colegi in fiecare zi,aceiasi elevi ai scolii “Nicolae Balcescu”.Imi e dor de fiecare zi in parte,cand intram pe poarta scolii si vedeam numai fetze cunoscute,cand aujungeam la etajul nostru si ma intalneam cu majoritatea colegilor…si ne salutam,sec,dar ne salutam.Si ajungeam in clasa,in aceiasi clasa unde am invatat(mai mult sau mai putin) 8 ani de zile,adica jumatate din viata.Jumatate din viata mi-am petrecut-o intre acei 4 pereti si nu regret nimic.Nu regret nicio clipa pe care am trait-o alaturi de colegii mei.O sa-mi fie dor sa deschid in fiecare zi usa clasei noastre si sa vad numai chipuri atat de vechi,dar atat de dragi mie…O sa-mi fie dor sa vina Adina si sa-mi sara in brate si sa incepem “ritualul” de pupici cu Lavi,Mada,Lala,Adri,Roxi….O sa-mi fie dor sa ma asez in banca langa Adina,o sa-mi fie dor sa ma intorc mereu la Mada si la Lala,sa ma enervez de fiecare data cand Mada incepea sa ma gadile cand eram atenta la ora,o sa-mi fie dor sa incerc s-o apar pe Adina de Lala…O sa-mi fie dor sa rad in pauze cu ele,cu ei,cu toti.O sa-mi fie dor sa o aud pe doamna diriginta cum ne face prostovani si nebuni si cum ne “doreste” sa ne ia hingherii,o sa-mi fie dor de rasul dansei inteligent.O sa-mi fie dor de mersul Doamnei Luculescu printre banci la orele de mate si de jignirile ei cu “puncte puncte”.O sa-mi fie dor de D-ul Stavaru si de adjectivele pe care mi le atribuia(ciudat ,dar da:)) ).O sa-mi fie dor pana si de emotiile pe care le aveam la fiecare ora a d-nei Ciurduc(dar n-o sa-mi fie dor de problemele de chimie).O sa-mi fie dor de orele domnului Dinca(cel mai adorat profesor),de zambetul lui care te starnea si pe tine si de indulgenta si modul lui de a preda si a povesti.O sa-mi fie dor de “doamna de geografie” si orele de pegatire pt concurs,cand ne strangea ca pe puii ei si ne explica totul punandu-si fiecare cunostiinta pe tava,in fata noastra.O sa-mi fie dor de “doamna de engleza”,de glumele ei si de interesul cu care te privea.O sa-mi fie dor de don’soara Adela si de momentele ei sinucigase,de momentele de tacere si de momentele de exigenta extrema.O sa-mi fie dor de d-na Silaghi si de aprecierile ei,de d-na Amza si de bunatatea ei,de d-na Grigore(pacifista),de d-ul Predica,d-ul Lake si atat.O sa-mi fie dor de toti profesorii mai mult sau mai putin,dar cel mai mult de colegi si de caldura lor.O sa-mi fie dor sa ma uit mereu la ceas la orele cand trebuia sa fiu ascultata sau la orele plictisitoare.O sa-mi fie dor sa o intreb mereu pe Adina daca mergem la magazin in pauza,desi stiam ca o sa zica “Da”.O sa-mi fie dor de orele de istorie in care jucam valiza.O sa-mi fie dor de voi,ma…o sa-mi fie dor de tot…mi-e dor…

Fum de tigara…(Continuare) 05/09/2009

Dupa ce s-a calmat a inceput din nou sa strige,dar de data asta nu cu voce tare.Acum interiorul urla si-l mustra cu cele mai josnice jigniri.Constiinta…Si o lacrima.Atat s-a rupt.Se zbatea sa-si faca loc pe obrazul intins,fin.S-a oprit in dreptul buzelor puternic conturate,palide.N-a mai avut forta sa alunece spre barbie…Plangea acum,dar fara lacrimi si fara vreo incordare pe fata.Tot trupul ii plangea.Era sfarsit.Vroia cu disperare sa puna mana pe o foaie si pe un pix si sa scrie tot ce-i vine-n minte,sa se descarce pe o hartie.Dar nu,mai bine statea si murea in fiecare secunda.Inima i se facea neagra si creierul se sfarsea o data cu ea.Ce?V-asteptati sa lupte mintea cu inima?Nu,in cazul asta nu.O iubea cu fiecare particica din corp,iar mintea vorbea aceiasi limba ca si inima.
Dupa cateva minute de amortire se sprijini cu mainile de podea si se ridica cu greu,autostimulandu-se cu un “Hai sus!” de o ironie amara.Se repezi la pachetul de tigari ieftine de pe masa,isi scoase o tigara,dupa care arunca pachetul pe fotoliul unde nu se mai vedea vreo urma de-a Anei.
-Haide,zi-mi sa nu mai fumez si tine-mi morala 5 minute!Murmura el uitandu-se spre fotoliul gol.Se uita speriat in jur,apoi isi izbi palma de fata.O sa-nbunesti,daca nu ai inebunit deja!
Se duse la geam.Acolo isi fuma el tigarile cand era singur.Nu-i pasa ca tot scrumul cadea pe rufele vecinei de la 2 si ca o sa vina sa i le arunce in brate ca sa le spele,desi scrumul nu facea decat sa le atinga.Isi infipse mana-n buzunar si scotoci cateva secunde dupa care scoase o bricheta neagra,inscriptionata cu un V rosu.O luase de la mare,acum…cand a fost cu Ana.Isi aprinse tigara,dupa care se rezema cu coatele pe pervaz.Avea un stil…Fuma ca o fata,cu degetele incordate.Se incrunta de fiecare data cand atingea cu filtrul tigarii de buze si tragea puternic.Simtea cum fumul se ducea inauntru,spre inima,iar asta il linistea.Vedea fumul cum disparea in aer si asta il facea sa se gandeasca la el,fum de tigara,la ce-i spusese Anei…Ana!Iar Ana?!Oricat incerca sa nu se mai gandeasca la ea,nu reusea,iar asta il facea si mai agitat.Nu astepta sa-si termine tigarea si ii dadu drumul,privind-o in cadere.Se intoarse brusc spre usa incercand sa creada ca o va vedea acolo,dar nu,nu era.Acum ii trecea prin cap sa se duca dupa ea,dar era prea tarziu…probabil ca era acasa deja.Parca plecase de o ora,nu de 15 minute.Se gandea ca a lasat-o sa plece ca un las…Nu mai rezista…Scoate fara sa se gandeasca telefonul din buzunarul pantalonilor si o suna pe Ana.”Abonatul X nu raspunde.Va rugam sa incercati mai tarziu”.Ah…se temea de asta.Incearca din nou.Nimic.Nu raspunde.Nebun de iubire se avanta spre cuier,isi insfaca jacheta si si-o trase rapid pe el,dupa care isi baga tigarile in buzunar.Pleca pe holul intunecat trantind usa.Alerga de parca ar fi comis o crima si ar fi vrut sa scape;nici nu simtea treptele sub picioare.Ajunse in strada.Parca totul i se impotrivea.Semafoarele se schimbau in rosu cand vroia sa traverseze,iar toti oameni se uitau ciudat la el.Insa afara era soare si destul de cald pentru o zi tarzie de septembrie si asta il motiva.Continua sa alerge  pe strada din centrul oraselului,unde mereu era puzderie de oameni si chiar daca se izbea de cineva nu se oprea.Vroia cu disperare sa ajunga la ea.”Inca putin…” isi zicea in gand.A ajuns.Nu-si putea stapani emotiile…Inima ii batea la fel ca la prima intalnire.Brusc nu mai avea atat de mult curaj.Intra speriat in bloc si urca scarile incet.Ajunsese la usa ei.Numarul 12-Familia Dumitrescu.Apasa soneria cu 2 degete ca deobicei.Ii auzi pasii in spatele usii si incremeni.Deodata usa se deschise cu un scartait metalic.Era ea.Ana.Se uiatau unul la altul fara sa zica sau sa mimeze nimic.
-Stiu ca sunt un prost si ma avant ca un orb in intuneric.Stii ca pentru mine esti cea mai importanta persoana de pe pamant,ba nu,din univers.Si stii ca sunt un prost!Uitase ca zisese asta si la inceput pentru ca vorbise pe nerasuflate.Izbucnise ca un vulcan astupat secole la rand.
-Nu,nu esti.Zise coborand privirea…
-Ba da,sunt!Dar ma gandesc doar la fericirea ta,atat…
-Ti-am spus ca-s fericita!Gandeste-te la fericirea noastra,nu doar la a mea!
-Dar eu nu-ti pot aduce totul.Sunt doar un scriitor.Si stii cuum sunt scriitori azi.Nimicuri.
-Iar incepi?Tu nu intelegi ca nu-mi trebuie bani?!De parca nu m-ai cunoaste.Eu vreau doar sa fim impreuna!Atat.Cer prea mult?!
-Dar…
-Dar ce?!O sa avem totul cat timp o sa fim impreuna.O sa vezi…
-Te iubesc!Si o cuprinse cu bratele subtiri…
-Ce greu era…Tu gandesti vreodata?Sopti zambind in timp ce-l strangea cu putere in brate.Apropo…Si eu…
El parca uitase tot…I se parea ca un inger il atinsese.Un zambet larg ii biruise fata.Imediat apoi isi scoase din buzunar o tigara si o aprinse…
-Nu ma inviti inauntru?
-Iiiintra.
Si disparu in fumul de tigara vanturat apoi de usa inchisa.”Nu ti-am zis sa lasi tigarile alea?Stii cat iti dauneaza…”Se auzea in spatele usii…

The End…

V-am pupat si s-auzim de bine:D(mada,nu mai vezi bine:-”)

Emoticoane(simboluri) pe WordPress 27/08/2009

Emoticon	Text(scurt)	Text(lung)	Text Complet
	“:)”	“:-)”	“:smile:”
	“:D”	“:-D”	“:grin:”
	“:(”	“:-(”	“:sad:”
	“:o”	“:-o”	“:eek:”
	“8O”	“8-O”	“:shock:”
	“:?”	“:-?”	“:???:”
	“8)”	“8-)”	“:cool:”
	“:x”	“:-x”	“:mad:”
	“:P”	“:-P”	“:razz:”
	“:|”	“:-|”	“:neutral:”
	“;)”	“;-)”	“:wink:”
	-	-	“:lol:”
	-	-	“:oops:”
	-	-	“:cry:”
	-	-	“:evil:”
	-	-	“:twisted:”
	-	-	“:roll:”
	-	-	“:!:”
	-	-	“:?:”
	-	-	“:idea:”
	-	-	“:arrow:”
	-	-	“:mrgreen:”

Cam acestea ar fi emoticoanele pe care ni le pune la dispozitie WordPress-ul. Sper ca v-am ajutat putin.